Paraclisul Catedralei


paraclis

 

 

 În contextul eforturilor pe care Patriarhia Română le desfăşoară în vederea edificării Catedralei Mântuirii Neamului se înscrie şi activitatea misionară, pastorală şi liturgică desfăşurată la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului cu hramurile: Învierea Domnului, Maica Domnului Prodromiţa şi Sfântul Ioan Gură de Aur.

Paraclisul a fost construit în anul 2011, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe amplasamentul Catedralei Mântuirii Neamului, exclusiv din sponsorizări, prin grija Părintelui Arhimandrit Ciprian Grădinaru.

 


În acest Paraclis se înălţă zilnic rugăciuni către Preamilostivul Dumnezeu, pentru ajutor în buna desfăşurare a lucrărilor de construire a Catedralei Mântuirii Neamului, pentru ziditorii şi lucrătorii care muncesc pe şantier, dar şi pentru ctitorii şi donatorii care contribuie la înălţarea acesteia.

 

Campania “Sănătate pentru sate”

 


Campania “Dăruieşte viaţă! Vino să donezi sânge!” 

 

    • Donare de sânge la Mănăstirea Nera

      05-07-2016

      Mai multe maici de la Mănăstirea Nera din județul Caraș-Severin au donat sânge în cadrul campaniei „Donează sânge, salvează o viaţă!”, informează Darius Herea de la Biroul de Presă al Episcopiei Caransebeşului. Astfel, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, o...

      Citește mai multe ...

    • Peste 100 de persoane au donat sânge la Mizil

      01-07-2016

      La Mizil s-a desfășurat ieri, 30 iunie 2016, o nouă etapă a Campaniei „Donează sânge! Salvează o viaţă!”, după cum a precizat Diaconul Alexandru Croitoru, Preşedinte LTCOR – Mizil. Acţiunea s-a desfășurat cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, la iniţiativa Ligii...

      Citește mai multe ...

    • Donează sânge! Salvează o viață!

      24-06-2016

      Voluntarii de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului au organizat ieri, 23 iunie 2016, o nouă acțiune de donare de sânge, informează TRINITAS TV. Din dorința de a salva vieți, deși era o temperatură de peste 30 de grade Celsius, la Centrul mobil de donare, amenajat în apropierea...

      Citește mai multe ...

    • Ziua Mondială a donatorului de sânge marcată de vo...

      13-06-2016

      Mâine, 14 iunie 2016, este sărbătorită Ziua Mondială a donatorului de sânge, prilej de a crește gradul de conștientizare asupra necesității donării de sânge, dar și de a mulțumi donatorilor voluntari pentru gestul lor de a salva vieți. Cu această ocazie, voluntarii de la Paraclisul Catedralei...

      Citește mai multe ...


Programul "Masa Bucuriei"

 

    • Programul „Masa Bucuriei” pentru 200 de copii din ...

      20-02-2016

      Cei 200 de copii din comuna Glina care au beneficiat sâmbătă, 20 februarie 2016, de asistenţă medicală gratuită în cadrul programului Sănătate pentru sate au primit pachete constând în articole de igienă personală (periuţe de dinţi şi pastă de dinţi, săpunuri) şi rechizite, informează Ana-Maria...

      Citește mai multe ...

    • PROGRAMUL „MASA BUCURIEI” SE AMPLIFICĂ

      10-02-2016

      În Salonul Teoctist Patriarhul din cadrul Reşedinţei Patriarhale, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a primit miercuri, 10 februarie 2016, vizita unor reprezentanţi ai Carrefour România. Evenimentul a marcat extinderea la nivel naţional a programului social-filantropic Masa...

      Citește mai multe ...


Ajutor către spitale din capitală 

 


Alte acțiuni social - filantropice

 

    • Campanie de prevenţie şi educaţie stomatologică pe...

      05-08-2016

      130 de copii proveniţi din familii defavorizate au participat joi, 4 august 2016, la prima ediţie a Campaniei de prevenţie şi educaţie stomatologică. Evenimentul a avut loc la biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din oraşul Pantelimon, județul Ilfov, a fost iniţiat şi coordoonat de...

      Citește mai multe ...

    • Bucurie pentru 100 de copii din oraşul Pantelimon

      02-06-2016

      Voluntarii de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului s-au aflat ieri, 01 iunie 2016, la Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriila Parohiei Acoperământul Maicii Domnului din oraşul Pantelimon. Lăcaşul de cult a fost locul de întâlnire a copiilor cu prilejul zilei de 1 Iunie. Au venit...

      Citește mai multe ...

    • Voluntarii de la Paraclisul Catedralei Mântuirii N...

      01-06-2016

      Voluntarii de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului au continuat și de Ziua internațională a Copilului demersul lor de a-i bucura pe cei aflați în suferințe și nevoi. Ei au ajuns astăzi, 01 iunie 2016, la copiii abandonați și orfani de la Casa de copii Domnești și le-au făcut o surpriză. „Am...

      Citește mai multe ...

    • Alimente pentru oamenii fără adăpost din partea vo...

      14-02-2016

      Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, voluntarii de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului desfășoară o nouă campanie umanitară ai cărei beneficiari sunt oamenii fără adăpost. În fiecare seară, voluntarii dăruiesc pachete cu alimente oamenilor aflați în...

      Citește mai multe ...



Între odoarele nepreţuite din tezaurul Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului la loc de cinste se află Icoana Maicii Domnului – Prodromiţa şi racla cu moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului. 

prodromita 1

Icoana Maicii Domnului Prodoromiţa a fost pictată la Iași, în anul 1863, și dusă la Muntele Athos, devenind ocrotitoare a Schitului românesc Sfântul Ioan Botezătorul sau Prodromu.

De atunci și până în zilele noastre această icoană revarsă binecuvântări și mult ajutor asupra tuturor monahilor viețuitori din Sfântul Munte Athos, dar mai ales asupra viețuitorilor și închinătorilor Schitului românesc Prodromu.

La iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în Paraclisul „Învierea Domnului” al Catedralei Mântuirii Neamului a fost aşezată spre închinare o copie a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului – Prodromiţa de la Schitul românesc Prodromu din  Sfântul Munte Athos.

Această copie a Icoanei Maicii Domnului – Prodromiţa de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului este o reproduce fidelă, în mărime naturală, a celei de la Sfântul Munte Athos, atât în ceea ce priveşte pictura, cât şi ferecătura ei, spre deosebire de alte copii ale acestei icoane.

Astfel, după modelul original al icoanei Maicii Domnului – Prodromiţa, frecătura icoanei de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului este lucrată din argint bogat ornamentat, aurită pe alocuri, iar coroanele Maicii Domnului şi Mântuitorului Hristos sunt ornamentate cu pietre preţioase.

Icoana a fost pictată la atelierul PANSELINOS din Iaşi, iar ferecătura icoanei a  fost realiză în Grecia, în anul 2011 şi a fost sfinţită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în data de 24 octombrie 2011, la sfinţirea Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, cu prilejul aducerii la Bucureşti a Cinstitului cap al Sfântului Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României (24-28 octombrie 2011). 

icoana prodromita

În vremea zidirii Schitului Românesc Prodromu, în Sfântul Munte Athos, primul stareţ, ieroschimonahul Nifon, plin de râvnă duhovnicească şi dragoste către Maica Domnului, se gândea în ce chip ar putea dobândi o sfântă icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care să fie spre mângâiere frăţimii şia închinătorilor, şi totodată ocrotitoare acestei noi obşti monahale, precum se află şi la celelalte sfinte mari locaşuri din Sfântul Munte.

Şi fiindcă alt mijloc nu era, a alergat cufierbinţi lacrimicătreînsăşiMaica Domnului şi preaiubitul ei Fiu, dulcele Iisus Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu, cerând mila şi ajutorul Său, ca, zugrăvind o icoană nouă a Maicii Domnului, să o proslăvească prin faceri de minuni.

În anul 1863, pentru neapăratele trebuinţe ale Sfintei Mănăstiri, mergând în România,Părintele Nifon, însoţit de Părintele Nectarie Ieroschimonahul, şi ajungând în Iaşi, unde a stat mai mult timp, nu încetă cercetând vreun bun zugrav, care ar fi primit să zugrăvească icoana Maicii Domnului, în condiţiile pe care le dorea: cu post şi rugăciune.

În sfârşit, din Pronia lui Dumnezeu, Care hotărâse ca noul sfânt locaş românesc să fie înzestrat cu un nepreţuit odor, cu această preastrălucită şi neasemănată icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni, plină de har şi de toată frumuseţea, protectoarea şi de grijă purtătoarea noastră, a aflat de un bătrân şi bun zugrav român, anume Iordache Nicolau din oraşul Iaşi, cu care intră în vorbă pentru zugrăvirea icoanei Maicii Domnului, arătându-i şi condiţiile următoare: să zugrăvească Icoana Maicii Domnului, cu Domnul Iisus Hristos prunc în braţe pe stânga, cât va putea mai bine şi mai frumos, în mărime de 1 m şi 10 cm, pe scândură de lemn de tei; şi în tot timpul cât va lucra, să facă rugăciune către Maica Domnului, citind Acatistul sau Paraclisul în toate zilele, şi să nu mănânce, nici să bea mai înainte de lucru, iar după mâncare să nu mai lucreze, şi să se păzească în curăţie trupească până la terminare, să fie mărturisit la duhovnic şi să nu aibă ceartă şi vrajbă cu nimeni.

Evlaviosul zugrav primi cu bucurie zisele condiţii, dar se umilea, zicând că-i tremură mâinile debătrâneţe şicănu mai poate zugrăvi aşa bine şi curat ca altădată; Părinţii îl încurajau însă să aibă credinţă şi să se silească, pentru că-i va ajuta Maica Domnului. Şi aşa,bunul şi cucernicul bătrân zugrav a început cu multă evlavie a lucra frumos şi cu bună sporire, astfel că, în câtva timp, a terminatveşminteleşi celelalte părţi ale icoanei, lăsând ca Sfintele Feţe să le facă peurmă,după cum era obiceiul lui. După ce a terminat de zugrăvit, cum s-a priceput mai bine, veşmintele şi câmpul, a început a lucra la Sfintele Feţe a Maicii Domnului şi a lui Dumnezeu Pruncul, Domnul Iisus Hristos, silindu-se cu toată dăruirea ca să le facă pe cât va putea mai bine; însă în ziua aceea, după multă osteneală, îl apucă seara fără vreo izbândă, şi astfel lăsă lucrul mâhnit.

A doua zi, plin de zel, se apucă de dimineaţă a lucra cu toată silinţa, că doar ar putea reuşi să îndrepte Sfintele Feţe şi să le termine; că ardea cu sufletul de dragostea duhovnicească pe care o avea ca să vadă Sfânta Icoană făcută aşa precum doreau şi Părinţii.

Dar, cu toată osteneala lui şi cu tot zelul ce avea, lucrul ieşea dimpotrivă; că nu numai că n-a putut să le îndrepte, ci şi mai rău le-a schimonosit, încât au rămas cu totul fără de chip, strâmbe şi urâte, ieşite din cuviincioasele măsuri, având o înfăţişare întru totul neplăcută.

Pe de altă parte, Părintele Nifon, arzând cu dorul să vadă Sfânta Icoană terminată, se duse în ziua aceea, împreună cu Părintele Nectarie, să vadă cum lucrează zugravul la icoană, dacă o face bine şi frumoasă; şi găsi pe zugrav mâhnit, că nu putea isprăvi nimic; şi văzând icoana, rămaseră întristaţi şiîn mirare, socotind în sine, ca nişte oameni, că nu este voia lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului ca noul sfânt locaş românesc Prodromu să se întărească prin aceastăSfântă Icoană.

După aceea, Părinţii au plecat la Metoc, iar zugravul a acoperit icoana cu o pânză curată şi, încuind cu cheia uşa camerei unde lucra, s-a retras foarte mâhnit, nemâncând nimic în ziua aceea, ci tot închinându-se să-i lumineze Dumnezeu mintea şi rugându-se să-i ajute atermina frumos feţele Sfintei Icoane.

A doua zi, sculându-se mai de dimineaţă şiluând cheia, a deschis uşacamerei unde lucra Sfânta Icoană şia început a pregăti cele trebuincioase pentru zugrăvit, având multă dorinţă şirâvnăsă se apuce de lucru; şi,făcând câteva metanii, se închinăşi se rugă Maicii Domnului să-i ajute.

Şi aşa,mergând să înceapă lucrul, aridicat pânza de pe Sfânta Icoană; şi – o, minunile Maicii lui Dumnezeu! – văzu, înspăimântat, că Sfintele Feţe sunt cu desăvârşire îndreptate şi bine încuviinţate, pline de dumnezeiesc har şi veselie, după cum se vede şipână acum la această Sfântă Icoană a Preacuratei Maicia lui Dumnezeu, care nu altfel, ci în adevăr cu dumnezeiască minune sunt săvârşite!

Această minune, spre mai bună încredinţare, a întărit-o zugravul prin act sigilat şi iscălit cu propria sa mână, pe care l-a dat Părinţilor şi care se păstrează în arhiva Schitului Prodromu din Sfântul Munte, unde se află şi Sfânta Icoană; iar cuprinsul lui este acesta:

„Eu, Iordache Nicolau, zugrav din oraşul Iaşi, am zugrăvit această Sfântă Icoană a Maicii lui Dumnezeu, cu însăşi mâna mea, la care a urmat o minune preaslăvită, în modul următor: după ce amisprăvitveşmintele,dupămeşteşugul zugrăvirei mele, m-am apucat să lucrez Feţele Maicii Domnului şi a Domnului nostru Iisus Christos; după ce am dat mâna întâia şi a doua, de noapte apucându-mă ca să o zugrăvesc desăvârşit, privind eu la chipuri, cu totul au ieşit dimpotrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meşteşugul; şi aşa, fiind seară, m-am culcat scârbit, nemâncând nimic în ziua aceea, socotind că a doua zi, sculându-mă, să mă apuc mai cu dinadinsul.

După ce m-am sculat a doua zi, mai întâi am făcut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugându-mă ca să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi Sfânta ei Icoană, şi când m-am dus să mă apuc de lucru – o, preaslăvite minunile Maicii lui Dumnezeu! – s-au aflat chipurile drese desăvârşit precum se vede; şi eu văzând această minune, n-am mai adaos a-mi mai pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deşi cu greşeală am făcut aceasta, ca să dau lustru la o asemenea minune. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane”.

Iordache Nicolau, 1863, Iunie 29, Iaşi

 

Minunea aceasta s-a întâmplat noaptea, spre 28 Iunie; iar pomenirea minunatei zugrăviri a acestei Sfinte Icoane s-a pus la 12 Iulie, fiindcă la 13 avem Soborul Arhanghelului Gavriil, care, ca unul ce întotdeauna este slujitor de aproape al Maicii Domnului, credem că tot prin el s-a săvârşit şi această minune. Pe lângă aceasta, era cu greu să se pună două praznice cu privegheri de toată noaptea unul după altul, adică la 28 şi 29Iunie, când se prăznuiesc şi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Şi s-a aşezat să se facăpraznic mare, cu privegheri de toată noaptea, care se numeşte şi cel de-al doilea hram al Schitului Românesc Prodromu, adică al Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Prodromiţa”.

Minunea aceasta, după cum am zis, văzând-o zugravul, nu se pricepea cum s-a făcut aceasta. Asemenea şiucenicii lui, văzând, i-a cuprins mirarea şi au început a chema prietenii şi vecinii de prin preajmă ca să vadă, şi îndată s-a umplut casa zugravului de lume multă, care se minuna de proslăvirea Sfintei Icoane, şi toţi se închinau, aprinzând lumânări, îndulcindu-se duhovniceşte de privirea Sfintelor Feţe, aşa de bine încuviinţate şi minunate, pline de har şi o frumuseţe neasemănată, care deodată aduc la evlavie şi respect pe oricare privitor.

Părinţii Nifon şiNectarie cu ceilalţi, fiind la Metocul din oraşul Iaşi, îngrijoraţi şi întristaţi, neştiind nimic de această minune, fără de veste văd că vine unul din ucenicii zugravului foarte repede, zicând în gura mare: „Să trimiteţi curând să ia Sfânta Icoană, fiindcă în noaptea aceasta singură s-a zugrăvit, şi s-a adunat lume multă, încât nu mai încape, privind la minunea Sfintei Icoane!”. Deocamdată Părinţii nu credeau cele zise de vestitor, şi cu gândul acesta au trimis pe Părintele Dositei Schimonahul, îngrijitorul Metocului şi, ajungând ei la casa zugravului, nu puteau intra să vadă Sfânta Icoană de îmbulzeala poporului; deci îndată, luând o trăsură şi învelind Sfânta Icoană cu o pânză curată, au adus-o la Metoc, urmând şi poporul. Iar în Metoc venind, au închis porţile curţii şi n-au mai lăsat pe nimeni să intre, până se vor sfătui ce este de făcut.

Apoi grabnic au făcut cunoscut Sfintei Mitropolii de această minune; şi venind însuşiPreasfinţitul MitropolitCalinic Miclescu, cu câţiva clerici, fiind aproape Metocul de Sfânta Mitropolie, au văzut cu toţii Sfânta Icoană şi,crezând, s-au închinat cu toată evlavia, minunându-seşi zicând: „Cu adevărat mare dar ne-a dăruit Maica Domnului prin această minunată şi proslăvită Icoană a sa!”.Apoi Mitropolitul a dat binecuvântare ca să se sfinţească apa; şi îndată a năvălit lume multă la Metoc, spre închinarea Sfintei Icoane, cerând a se citi acatiste şi a se face aghiasmă.

Şi îndată a început darul Maicii lui Dumnezeu a lucra prin Sfânta Icoană şi a face minuni pe care, din cele multe, puţine le vom spune aici, câte s-au putut ţine minte cu de-amănuntul, spre slava lui Dumnezeu şi a Preacuratei Sale Maici, şi pentru ca să nu mâniem pe Dumnezeu, tăcând adevărul; că pe unele le-au văzut cu ochii lor Părinţii Nifon şi Nectarie, împreună cu alţi preoţişi monahi, cât timp au stat cu Sfânta Icoană în ţară, iar altele s-au văzut de toţi Părinţii, când s-a dus Sfânta Icoană la Schit, în Sfântul Munte, şi s-a pus în biserica mare.

Un om avea albeaţă pe amândoi ochii, încât se vedeau luminile ochilor lui ca laptele de albe; şi aducându-l, s-a închinat la Sfânta Icoană; şi stropindu-l şi spălându-i ochii cu aghiasmă, i-au dat de a şi băut, luând şi acasă ca să bea şi să se mai spele, spunându-i să aibă credinţă la Maica Domnului; şi aşa făcând, peste trei zile a venit ca să mulţumească Maicii lui Dumnezeu, arătându-şi ochii că s-au curăţit şi vedeau luminat.

Un alt om avea lepră peste tot trupul, încât era numai răni; şi închinându-se cu credinţă, bând şi stropindu-se cu aghiasmă, a căzut lepra de pe trupul său ca nişte solzi şi s-a curăţit.

Un boier a venit şi a spus că fiul său, acum de trei zile, numai pentru că suflă se mai cunoaşte cum că este viu, şi zace în pat cu totul mort. Deci, rugându-se Maicii Domnului la Sfânta Icoană, cu credinţă, cu lacrimi şi cu evlavie, a luat aghiasmă şi, stropind copilul, dându-i şi în gură puţină ca să bea, îndată s-a deşteptat şi s-a sculat cu totul sănătos. Apoi, de bucurie, l-a adus tatăl său de s-a închinat la Sfânta Icoană şi a mulţumit Maicii lui Dumnezeu cu lacrimi şi cu daruri.

Acestea şi altele multe: bolnavi de friguri, surzi, cu dureri de cap şi de măsele, de ochi, de vătămături,îndrăciţi, care suferă de epilepsie şi alte multe feluri de boli s-au tămăduit prin această Sfântă Icoană, pe care minuni Părinţii de la Metoc nu le-au mai însemnat, fiind covârşiţi de îmbulzeala poporului, care cerea neîncetat a le citi paraclise, acatiste şi aghiasme, încât nu puteau să ţină cont de cine cu ce se foloseşte, şi mai ales că erau ameninţaţi de orăşeni a le opri Icoana acolo, zicând că lor li se cuvine, fiindcă în Iaşi s-a făcut minunea cu zugrăvireaDumnezeieştilorFeţe. Acesteaînţelegând Părinţii Nifonşi Nectarie, şivăzând că se înmulţeşte poporul, venind neîncetat, s-au temut să nu le oprească Sfânta Icoană, astfel că, luând-o cu grăbire, au plecat spre Sfântul Munte.

Plecând din Iaşi, au venit cu Sfânta Icoană în oraşul Huşi. Dar şi acolo, mare minune! Cum a simţit poporul? Căci seara târziu au sosit la Episcopie, şi a doua zi, când s-a luminat, tot oraşul a prins de veste, ca şi cum le-ar fi vestit cineva, şi îndată s-a umplut Episcopia de popor. Însă Părinţii şide aci îndată au plecat, temându-se ca nu cumva să-i urmărească de la Mitropolie, că acum se înştiinţase şiDomnitorul Alexandru Ioan Cuza şi zicea: „Să se oprească Sfânta Icoană, fiindcă s-a făcut minunea în ţară!”.

De acolo au mers în oraşul Bârlad, şi au dus Sfânta Icoană în casa Doamnei Ecaterina Şuţu, care cu multă dragoste şi cucernicie a primit-o. Aici, aflând Protoiereul, a poftit pe Părinţi să aducă Sfânta Icoană în catedrala oraşului, ca să se închine lumea mai cu înlesnire. Mergând cu Sfânta Icoană în biserică, şi începând a se închina mulţimea din acel oraş, iarăşia săvârşit şi acolo multe minuni, dintre care vom spune pe una mai însemnată.

Era în oraş un învăţător şiînţelept binepregătit în ştiinţele profane,care avea la şcoala lui pe fiii celor mai însemnate persoane de acolo, şi spuneau despre el bârlădenii că este foarte de treabă şi cinstit, însă nu are evlavie la cele sfinte, şi la biserică nu merge, fără numai la Sfintele Paşti. Acela, auzind de venirea Sfintei Icoane, a trimis trăsura sa, rugând pe Părinţi să facă osteneală să meargă cu Sfânta Icoană la casa lui; dar Părinţii nu au voit, trimiţându-i răspuns că mai cuviincios este să vină el la Sfânta Icoană. Astfel, a trimis trăsura în trei rânduri, ca să meargă părinţii cu Icoana la el; şi mai rugându-i pe Părinţi şi alte persoane de vază, s-au hotărât aceştia a merge cu Icoana la el, pentru folosul sufletului lui. Deci, când au voit să ia Părinţii Sfânta Icoană şi să o pună în trăsură, aşa de grea s-a făcut încât abia patru oameni cu mare greutate au dus-o până la trăsură, iar când au voit să o pună în trăsură, a trosnit aşa de tare tocul în care era Sfânta Icoană încât toţi s-au spăimântat, şi caii de la trăsură au tresărit, iar tocul Icoaneis-a desfăcut din toate încheieturile lui. Atunci au cunoscut toţi că nu voieşte Maica lui Dumnezeu să meargă acolo unde nu era evlavie şi credinţă, ci numai o iscodire şi defăimare; iar întorcând-o înapoi, doi oameni au adus-o preauşor.

Asemenea, o femeie de neam mare, evlavioasă dar greu bolnavă, fiind afară la moşie, auzind de Sfânta Icoană şi de minunile pe care le face, voia să meargă în oraş ca să i se închine şi să ceară sănătate la Maica Domnului, dar se temea să se suie în trăsură, ca să nu moară pe drum, până în oraş. I s-a arătat Maica Domnului în chipul acestei Sfinte Icoane în vis, poruncindu-i să se scoale curândşisăvină la Bârlad, ca să se închine Maicii Domnului şi să se binecuvânteze de la Sfânta Icoană; şi cum s-a suit în trăsură,îndată s-a simţit sănătoasă, şi venind laPărinţi, amărturisit, zicând:

„Cu adevărat, pe această Sfântă Icoană am văzut-o astă-noapte în vis, care mi-a zis să vin cât mai degrabă la Bârlad, să apuc închinarea ei, şi acum iată-mă cât sunt de sănătoasă!”. Şi ea dădu slavă Maicii Domnului.

De acolo au venit Părinţii cu Sfânta Icoană la Galaţi şi au pus-o în Biserica Sfinţilor Împăraţi. La această biserică, un zugrav lucra meşteşugulsău şi, văzând el îmbulzeala poporului care se închinaşi admira Sfânta Icoană, i s-a părut ceva străin şia început a-i ocărî pe oameni.

„Nu vă amăgiţi, că greşiţi; un bun pictor poate să zugrăvească o icoană mult mai frumoasă ca aceasta” – şi altele mai multe zicea. Acestea bârfind, însuşi se uita cu obrăznicie la faţa Sfintei Icoane, ocărând poporul în gura mare. Şi iată că, deodată, Maica lui Dumnezeu, prin schimbarea feţei sale atât l-a îngrozit, încât s-a înfricoşat cu totul, şi apoi el singur s-a făcut propovăduitor poporului, zicându-le să creadă că într-adevăr Sfânta Icoană cu minune dumnezeiască este zugrăvită, că face semne mai presus de fire şi este făcătoare de minuni.

După plecarea Sfintei Icoane din Iaşi, a urmat o preaslăvită minune, de mare mirare în acel ţinut.

Un evreu cu soţia şicopiii, avea un han la drum; acel evreu, ducându-se după negoţul său, a lăsat în han pe soţia sa cu copiii şi o slugă. S-a întâmplat însă şi a murit evreul acolo unde s-a dus, şi un alt prieten al lui, asemenea evreu, îngropându-l, a luat marfa şi banii rămaşi, aducându-le evreicei, soţiei mortului, spunându-i de întâmplarea morţii bărbatului ei. Iar după ce s-a dus acel evreu străin, vrăjmaşul a pus în mintea slugii ca să omoare pe evreică şi, luându-i averea, să se ducă de acolo. Deci, pândind o noapte când evreica era singură numai cu copiii, a intrat la ea pe când dormea şi a început a o ameninţa că o va omorî de nu-i va da banii pe care-i are; ea, văzând primejdia, şi după toate rugăminţile nefolosind nimica, a scos tot ce avea şi i-a dat, numai să-şi scape viaţa. Luând sluga aceea banii şi lucrurile date, a intrat în altă grijă, socotind că evreica are să spună oricui va veni în han, şi va fi vădit. Deci, ca să fie fără de grijă, a socotit în gândul său să o spânzure; şi, pregătind acela spânzurătoarea, evreica se ruga să o lase cu viaţă; el însă îşi căuta de planul său. Între acestea şi-a adus aminte evreica de această Sfântă Icoanăşi de minunile ei, precum auzise de pe la trecători, fiindcă străbătuse această veste pretutindeni, şi la acea nevoie a început cu lacrimi a se ruga ca o creştină, zicând:

„Maica Domnului, dacă Chipul Tău cuadevărat s-a zugrăvit cu dumnezeiascăminune, precum am auzit, şi tu eşti adevărată Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-mă de această primejdie, şi atuncivoi crede şi mă voi boteza cu toată casa mea!”. Acestea şi alte mai multe zicându-le femeia, cu mare plângere, sluga s-a apropiat de ea, gata să-i pună laţul degât, dar, socotind el că este prea sus şi nuo va putea ridica, l-a lăsat puţin mai jos şiapoi, suindu-se pe scaun, a pus laţul îngâtul său, să vadă de este potrivit; şi, cuîngăduinţa lui Dumnezeu, a călcatstrâmb pe scaun şi îndată a sărit scaunulde sub picioarele lui, rămânând singur spânzurat. Văzând evreica aceastăminune, a rămas încremenită de frică şi, socotind minunea, a crezut cu toată casa eişi s-a botezat după cum făgăduise.

La plecarea Părinţilor Nifon şi Nectarie din Galaţi cu Sfânta Icoană, aproapede pornire fiind, s-a făcut chipul Sfintei Icoane numai valuri de-a lungul obrazului, ca asudată; apoi, intrând într-un vapor austriac, „Loid”, se mirau toţi cei de acolo de chipul cel minunat al MaiciiDomnului, nu numai pasagerii creştini ortodocşi, dar şiceilalţi, cinstindu-lşi închinându-i-se.

Ajungând Părinţii cu Sfânta Icoană în Sfântul Munte, la arsanaua Schitului românesc, au trimis veste să se coboare preoţii îmbrăcaţi în sfintele veşminte, cu cântări şi tămâieri, spre întâmpinarea Sfintei Icoane; şi aşa, ducând-o în sunetul clopotelor, au aşezat-o în sfânta biserică mare, unde se vede până azi şi toţi câţi intră i se închină cu multă evlavie şi o sărută. După aceasta, cu sfatul de obşte, s-a făcut rânduială şi s-a întocmit slujbă, ca să i se facă pomenire în fiecare an, cu milostenii la toţi câţise vor aduna din toate părţile.

Se afla pe atunci în Schit un monah topit de boală, cu numele Inochentie, care numai prin suflare se cunoştea că este viu, de trei săptămâni nemâncat, şi nu mai putea vorbi nicidecum. Dar cum a intrat Sfânta Icoană în Monastire, ca dintr-un somn s-a trezit şi a cunoscut că a venit Icoana Maicii Domnului, şi, împreună cu ea, harul şi îndurările sale. Deci, a cerut ca să-l ducă în biserică şi, închinându-se, acestea a grăit: „Maica luiDumnezeu, de-mi este de folos să mai trăiesc, însănătoşeşte-mă, de vreme ce cred că poţi, iar de nu, fie voia ta; cum voieşti, Stăpâna mea, şi cum cunoşti, aşa fă cu mine!”. Acestea zicându-le, s-a întors la chilia sa, vesel şi plin de duhovnicească bucurie; însă nu a spus nimic, ci îndată a cerut cămaşă curată, ca să se schimbe, apoi a cerut să se îmbrace în toată rânduiala monahicească, fiind schimonah, şi să se împărtăşească cu preacuratele Taine. După aceea, trecând ca un ceas de când se închinase la Sfânta Icoană, şi-a dat duhul şi s-a dus să stea înaintea înfricoşătorului Judecător, având drept protectoare pe însăşi Maica lui Hristos Dumnezeu, spre a-i mijloci fericirea veşnicei Împărăţii Cereşti.

Un alt monah din Schit, anume Serghie, crezându-şi minţii sale şi bizuindu-se pe sine, a ieşit din Schit, nespunând nimănui, şi a intrat într-o peşteră pustie, socotind să se apuce de o nevoinţă călugărească mai mare. Odată, rugându-se el după obicei, s-a pogorât deasupra capului său un luceafăr; şi sta aşa în vederea ochilor lui, însă el îşi făcea canonul său, încurajându-se; apoi acel luceafăr atât de tare a trăsnit încât monahul, plin de spaimă, a căzut la pământ ca un mort; şi tocmai după trei zile s-a deşteptat, însă surd cudesăvârşireşi de tot slăbit;şi cum a putut, a venit la Schit şi a mărturisit întâmplarea ispitei drăceşti, dar nu auzea nicidecum, ci numai prin scris se înţelegea cu ceilalţi. Văzându-l părinţii şi făcându-li-se milă de el, l-au dus în biserică, la Sfânta Icoană a Maicii Domnului, şiînălţând cu dinadinsul rugăciuni de umilinţă pentru el, l-a vindecat Maica lui Dumnezeu, redându-i auzul.

Altădată, pe un meşter dintre cei ce lucrau în Schit, după neîncercatele judecăţi ale lui Dumnezeu, l-a apucat un duh necurat, care foarte rău îl muncea; şi aducându-l fraţii dinaintea Sfintei Icoane, citindu-i Acatistul şiParaclisul, grabnic s-a izbăvit omul de acea bântuială drăcească.

În Moldova s-au făcut multe minuni de la Maica Domnului prin această SfântăIcoană, pecare, precum am zis mai sus, Părinţii nu s-au gândit să le însemneze cu de-amănuntul, fiind cuprinşi de mare bucurie şiîndestulaţi că aucâştigat un asemenea nepreţuit şi scump odor pentru Sfânta Mănăstire din nou întemeiată, care nu avea cu ce să se proslăvească; iar cele spuse sunt numai care s-au văzut cu ochii de Părinţii noştrişi le-au ţinut minte, iar altele ni le-au spus cei care s-au folosit de la această Sfântă Icoană.

Rugăciune către Maica Domnului-Prodromiţa

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Preacurată Fecioară şi Doamnă, primeşte această rugăciune de la nevrednicii robii tăi şi roagă-L pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru să ne dăruiască ajutor tuturor celor ce ne închinăm cu credinţă şi evlavie înaintea sfintei tale icoane celei nezugrăvite de mână omenească, care se numeşte Prodromiţa, şi să ne izbăvească de tot răul. 

Milostiveşte-te, Doamnă Preacurată, spre ajutorul dreptslăvitorilor creştini! Păzeşte în bunătate pe cei ce trăiesc în feciorie, în înfrânare şi în viaţă cinstită! Căsniciile le păzeşte în dragoste şi unire! Pe soţii care se află în duşmănie şi despărţire, împacă-i! Sădeşte în inimile lor dragostea cea curată către Dumnezeu, ca temelie a unirii şi a dragostei unuia faţă de altul. Maicilor născătoare de prunci dăruieşte-le ajutor grabnic! Pe prunci îi creşte! Pe tineri îi înţelepţeşte şi le deschide mintea spre primirea învăţăturilor folositoare! Pe părinţi îi binecuvintează şi le dăruieşte lungime de zile! Cu cei care călătoresc împreună călătoreşte! Pe cei răi, buni îi fă cu bunătatea ta! Pe cei rătăciţi pe cale povăţuieşte-i; pe cei căzuţi de la dreapta credinţă, iarăşi la credinţă întoarce-i; pe cei bătrâni sprijineşte-i şi preamăreşte pe cei ce te preamăresc; văduvelor le ajută; pe orfani îi apără; pe bolnavi îi tămăduieşte! Dar, mai ales, păzeşte Sfânta Biserică a Fiului tău şi o întăreşte până la sfârşitul veacurilor, neclintită şi preaslăvită spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea oamenilor!

Milostivă şi Preaîndurată Împărăteasă a cerului şi a pământului, Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Marie, miluieşte prin mijlocirea ta pe toţi dreptcredincioşii creştini! Miluieşte şi mântuieşte cu rugăciunile tale, Maică, pe Preafericitul Părintele nostru Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe toţi arhiereii ortodocşi, pe fraţii noştri cei întru Hristos şi pe poporul român cel binecredincios de pretutindeni.

Caută spre noi toţi cu folosinţa ta cea preamilostivă, ridică-ne pe noi din adâncul păcatelor şi ne luminează ochii inimii spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, iar la Înfricoşătoarea Judecată, mijloceşte iertare pentru noi la Fiul tău şi Dumnezeul nostru. Pe cei ce s-au mutat întru bună credinţă dintru această viaţă în cea veşnică, învredniceşte-i să stea de-a dreapta Fiului tău, împreună cu îngerii, cu arhanghelii şi cu toţi sfinţii! Că tu eşti, Maică Preacurată, mărirea celor cereşti şi ajutătoarea pământenilor; tu eşti nădejdea şi folositoarea tuturor celor ce aleargă la tine şi cer ajutorul tău cel sfânt; tu eşti rugătoarea cea fierbinte către Fiul tău şi Dumnezeul nostru; că rugăciunile Maicii mult pot spre îmblânzirea Stăpânului! Vezi nevoia şi necazul nostru, arată-ne mila ta, trimite mângâiere inimilor noastre rănite de întristare, dăruieşte-ne lacrimi de pocăinţă spre curăţirea păcatelor noastre, ca având inimă curată, conştiinţă bună şi nădejde neîndoielnică să alergăm la mijlocirea şi paza ta. 

Primeşte, Preamilostiva noastră Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, rugăciunea pe care o aducem ţie cu credinţă, şi nu ne lepăda pe noi, cei nevrednici de bunătatea ta, ci dăruieşte-ne izbăvire din necazuri şi dureri, apără-ne de toată bântuirea vrăjmaşului şi de clevetirile omeneşti, fii nouă ajutătoare grabnică în toate zilele vieţii noastre, ca sub acoperământul tău de Maică să rămânem nevătămaţi pururea, păziţi sub ocrotirea şi cu rugăciunile tale către Hristos Domnul, Fiul tău şi Mântuitorul nostru, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu Cel fără de început al Său Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorul Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

4 racla sf ioan

Istoria moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur de la Patriarhia Română începe în luna octombrie 1997, când a avut loc vizita Cardinalului de Florenţa, Eminenţa Sa Silvano Piovanelli, în România, la Bucureşti (vizită premergătoare venirii SS Papa Ioan Paul al II-lea în România).

Cu această ocazie Cardinalul Piovanelli a dăruit Bisericii Ortodoxe Române, vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, un fragment din moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur pentru viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului.

sf ioan gura d a

Pentru mai multe detalii citiți articolul : Sfințirea Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului

 

Aşteptând atât de necesara Catedrală a Mântuirii Neamului pentru a le proteja, sfintele moaşte au fost păstrate în Paraclisul istoric Sf M. Mc. Gheorghe al Reşedinţei Patriarhale.

În luna noiembrie a anului 2007, prin purtarea de grijă şi binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la împlinirea a 1600 de ani de la trecerea în veşnicie a Sfântului Ioan Gură de Aur, şi a 10 ani de când Cardinalul Piovanelli a dăruit Bisericii noastre aceste cinstite moaşte, a fost realizată o raclă nouă din argint aurit, în care au fost aşezate moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur.

La sărbătoarea din acel an (2007) a Sfântului Ioan Gură de Aur (13 noiembrie), racla cu cinstitele sale moaşte a fost purtată în procesiune de la Catedrala Patriarhală până la Biserica «Sfânta Ecaterina», Paraclisul Facultăţii de Teologie Ortodoxă «Patriarhul Justinian», unde au rămas o perioadă mai îndelungată.

În anul 2011, la sfinţirea paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, care a primit ca ocrotitor şi pe Sfântul Ioan Gură de Aur, racla cu moaştele Sfântului Ioan a fost aşezată spre venerare aici, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru întărirea credinţei şi sporirea faptelor bune, spre ajutor şi binecuvântare pentru toţi binefăcătorii, rugătorii şi ziditorii Catedralei Mântuirii Neamului.

În anul 2015, proclamat în Patriarhia Română An comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur, racla de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, care adăposteşte o părticică din moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur, a fost reparată, recondiţionată, argintată şi aurită la Atelierele Patriarhiei Române. Slujba de resfinţire a raclei cu moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur a avut loc în data de 27 februarie 2015 şi a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Pentru mai multe detalii citiți articolul: Sfinţirea raclei cu moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului

Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului (347 - 407), a fost cel mai mare predicator al Bisericii Ortodoxe. El a apărat şi promovat sfinţenia şi demnitatea familiei, lumina şi virtuţiile vieţii monahale şi lucrarea filantropică a Bisericii în societate. A fost nu doar un mare tâlcuitor al Sfintei Scripturi, ci şi un luptător pentru demnitatea fiinţei umane, pentru dreptate şi sfinţenie. Dascăl al pocăinţei, al rugăciunii şi al milosteniei, Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă cum să ne îmbogăţim prin milostenie, adunând comori în ceruri. „Prin milostenie, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, facem cea mai bună investiţie, asigurăm darul nostru pentru eternitate, deoarece toate darurile şi investiţiile lumeşti sunt în orice clipă în primejdie de a se pierde. Numai darurile pe care le oferim lui Dumnezeu şi săracilor nu sunt în primejdie de a fi furate sau distruse, ci ele aduc la timpul potrivit roade cereşti şi lumină dumnezeiască, adică viaţă şi fericire veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu”!

Rugăciune către Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur

Luminătorule a toată lumea, Părinte, Sfinte, Ioane Gură de Aur, stâlp şi întărire a Bisericii, păstorule cel bun care nu laşi oile tale, sărguieşte degrab şi ne ajută, izbăvind turma lui Hristos de lupii cei răpitori, căci tu ai apărat învăţăturile dreptei credinţe şi ai tăiat limba cea vătămătoare a eresurilor. Încins fiind cu arma Celui puternic, ai scos din văpaia focului dumnezeiesc cuvintele de aur ale tâlcuirii Sfintelor Scripturi, învăţându-ne să păstrăm cu evlavie adevărul cuvintelor mântuitoare.

Povăţuitorule al smereniei, apărătorule al văduvelor şi al săracilor, cel ce ai văzut pe Hristos suferind în chipul celor săraci şi asupriţi, luminează inimile cele împietrite, aprinde în ele mila şi dragostea cea către aproapele; fii ajutătorul celor săraci, al bolnavilor suferinzi, al copiilor orfani, al bătrânilor întristaţi şi singuri, al oamenilor flămânzi şi fără de adăpost, căci tu, Ierarhe Sfinte, ai strălucit întru milostivire mai mult decât toţi sfinţii.

Cel ce eşti învăţător al rugăciunii şi al pocăinţei, îndreptător al celor ce greşesc, doctor iscusit al sufletelor rănite de păcate, miluieşte-ne pe noi cei care, cu mintea, cu fapta sau cuvântul, suntem ţinuţi în întunericul păcatelor, iar prin rugăciunile tale să dobândim înţelepciunea cea spre pocăinţă şi lucrarea faptelor bune, izbăvindu-ne de mânia lui Dumnezeu şi de chinul cel veșnic, spre câştigarea cereştilor locaşuri!

Căci tu din dragoste faţă de oameni ai părăsit oarecând pustia nevoinţelor şi ai luat asupra ta jugul păstoririi sufletelor omeneşti, mângâind cu dulceaţa învăţăturilor tale poporul cel binecredincios; deschide şi acum sufletul şi inima, gura şi mintea celor care la tine aleargă cu credinţă spre primirea învăţăturilor celor bune; luminează mintea noastră cu lumina dumnezeieștilor învățături și ajută-ne să ajungem întotdeauna la înălțimea gândului smerit, spre slava lui Dumnezeu şi a noastră mântuire!

Cu umilinţă cădem înaintea raclei sfintelor tale moaşte ca la un izvor nesecat de tămăduiri şi le sărutăm cu evlavie, rugându-te: întăreşte şi păzeşte acest sfânt locaş, care te are pe tine apărător şi mijlocitor înaintea tronului Preasfintei Treimi. Păzeşte pe Preafericitul Părintele nostru Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu toţi ierarhii ortodocşi şi toţi binecredincioşii creştini, ocrotind Biserica lui Hristos de toate tulburările!

Înmulţeşte untdelemnul rugăciunii în candelele inimilor noastre cele pururea stinse de vântul potrivnic al patimilor. Pleacă genunchii inimilor noastre spre smerenie, ca să ne învrednicim, prin mijlocirea ta, de ajutorul Stăpânului Hristos. Dăruieşte-ne râvnă şi răbdare pentru a merge cu credinţă pe calea cea strâmtă a mântuirii! Izbăveşte-ne de toată vătămarea, de primejdii, de ură, de războaie, de cutremur, de foamete, de potop, de secetă, de boli şi de moarte năprasnică! Auzi suspinele inimilor noastre strâmtorate de necazuri, vezi, Sfinte, povara neputinţei noastre şi cu milostivirea ta negrăită dăruieşte pace sufletelor tulburate şi mângâiere trupurilor noastre.

Ca pe un rugător şi mijlocitor avându-te pe tine, Părinte Sfinte Ioane Gură de Aur, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Maria cere lui Dumnezeu să dăruiască pace lumii acesteia tulburate de uneltirile vrăjmaşilor nevăzuţi şi de lucrarea păcatelor noastre, ca dobândind noi vreme de pocăinţă sub acoperământul rugăciunilor tale să aducem veşnică mulţumire, slavă şi închinăciune Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimii celei de o fiinţă şi nedespărţite, iar ţie cântări neîncetate de laudă şi mulţumire. Amin.